Din timpuri imemoriale, omenirea a experimentat o varietate de tehnici de reproducere a simbolurilor și a graficii, de fiecare dată într-un mod mai simplu, mai rapid și mai eficient. În această căutare, a început să se remarce nevoia de reproducere masivă și realistă, văzând automatizarea și îmbunătățirea în ceea ce privește pigmenții, astfel încât să fie simple desene… Așa s-au născut tehnicile de imprimare!
Ca la toate începuturile, munca manuală a fost predominantă. Cu toate acestea, odată cu trecerea secolelor și cu schimbările tehnologice ale umanității, produs al curiozității înnăscute a ființei umane, Johannes Gutenberg a devenit părintele tiparului modern. Cu siguranță nu și-a imaginat niciodată că invenția sa va ajunge la tipărirea 3D și cu siguranță va continua să evolueze!
Chiar și la nivel de materiale, tehnicile de imprimare s-au diversificat, deoarece inovația și creativitatea umană nu au limite, reinventând conceptul de imprimare, dar păstrând mereu principiul fundamental al acesteia. Urmați-ne în această călătorie de la cele mai vechi la cele mai recente tehnici de imprimare.
PRIMELE TEHNICI DE IMPRIMARE
XILOGRAFIE
Conform datelor istorice, xilogravura este cea mai veche tehnică de imprimare cunoscută. Această tehnică constă în efectuarea de incizii pe o tăbliță de lemn cu ajutorul unui instrument ascuțit, care permite modelarea reliefurilor. Apoi, piesa era înmuiată în cerneală de lemn, iar după ce era scufundată, era presată pe un suport de pânză sau de hârtie pentru a reproduce imaginea care a fost sculptată.
Acest tip de reproducere a pus bazele tiparului de fântână utilizat pentru tipărirea cărților în întregime, prin urmare, este tehnica care o precede pe cea brevetată de Gutenberg odată cu crearea tiparului în a doua jumătate a secolului al XV-lea.
Don't miss our ultimate guide on graphic design!
Discover the best online courses, master's degrees, and university programs for a successful career in design with our "Ultimate Guide to Studying Graphic Design: The Best Options for a Successful Career". Shape your future in the creative industry today.View Post Read Later
Deși a căzut în desuetudine, arta nu a lăsat-o să moară, deși a fost îmbunătățită prin folosirea linoleumului și a Adigraf-ului, numindu-se „linogravură” sau „linogravură” sau „linogravură”.
TIPĂRIREA CU CERNEALĂ
Intaglio este o altă tehnică de tipărire dintre cele mai vechi, deși este considerată mai mult o tehnică de gravură, deși mai specializată în ilustrații, spre deosebire de xilogravură. Un alt aspect care o diferențiază este faptul că se lucrează în pozitiv, adică elementele ce urmează a fi reproduse sunt gravate direct pe matrice.
Pentru a explica mai bine, avem o gravură realizată în metal, în care cerneala este distribuită în diferitele incizii ale reliefului, pentru ca apoi să se exercite o presiune cu o presă și să se transfere astfel imaginea pe foaie. După cum veți observa, această tehnică era, de asemenea, manipulată manual.
AGUAFUERTE
Aceasta era o tehnică de imprimare asemănătoare cu intaglio, doar că, folosită în mod indirect, deoarece principiul său era folosirea substanțelor chimice pentru a grava relieful realizat anterior pe placa de metal. În acest caz, placa de metal era acoperită cu substanțe chimice pentru ca apoi să se extragă cu un ac substanța în funcție de relieful ce urma să fie imprimat, care urma să fie gravat cu acid.
GRAVURA PRIN ROTOGRAVURĂ
Rotogravura a avansat în intaglio, bazându-se pe o mașină rotativă care lucra cu cilindri gravate. Aceasta a devenit o tehnică fotomecanică, deoarece cerneala era transmisă prin microcelule cu adâncimi diferite. Pentru a obține variații de tonuri, se aplica o cantitate mai mare sau mai mică de cerneală: cu cât cantitatea era mai mică, cu atât era mai slabă, cu atât era mai închisă, iar cu cât era mai multă cerneală, cu atât era mai închisă.
PLĂCI DE FOTOPOLIMER
În anii 1950, au început să fie dezvoltate tehnici de imprimare bazate pe plăci în relief. În acest caz, procesul implica o substanță plastică și radiații ultraviolete, care, la contactul lor, făceau ca lichidul să se întărească.
Plăcile puteau fi realizate într-un timp scurt, ceea ce a favorizat tipărirea ziarelor la acea vreme. Cu toate acestea, factorul timp a fost îmbunătățit în anii 1970, când au început să fie utilizate substanțe solubile cu uscare mai rapidă, ceea ce a favorizat montarea pe plăci.
Serigrafierea
Imprimarea serigrafică este o tehnică de imprimare foarte populară încă de la implementarea sa, deoarece este compatibilă cu diverse materiale și obiecte industriale, cum ar fi: plastic, hârtie, metal și chiar suprafețe tridimensionale.
Plăcile utilizate, numite și ecrane, sunt create prin fotomecanică și vin în contact cu o țesătură sau o plasă sintetică acoperită cu un fotopolimer. După procedura efectuată pe un cadru, acestea sunt expuse la un film pozitiv și are loc întărirea în zonele care nu vor fi imprimate.
În timp ce zonele expuse sunt spălate, generând zone deschise. Apoi se aplică cerneala cu o rolă pe aceste zone, punând-o în contact cu suprafața ce urmează a fi imprimată și Voila! Serigrafia este gata. Această tehnică este populară în imprimarea tricourilor și a panourilor, chiar și pe suprafețe mari. Este, de asemenea, compatibilă cu utilizarea de diverse culori.
Imprimare flexografică
Aceasta este o tehnică care datează din 1890, deși a devenit mai populară în 1952, când i s-a dat numele. De asemenea, se baza pe utilizarea plăcilor și pe folosirea cernelurilor colorate cu anilină, care, atunci când erau diluate în alcool, puteau fi absorbite de suprafețele neporoase.
Contrar a ceea ce ați putea crede, această tehnică de imprimare nu a murit. În prezent, ea este utilizată în tipărirea ambalajelor, mai exact pe ambalaje. Pentru utilizarea sa masivă și pentru crearea mai multor unități, se folosește cauciucul în plăci, material care se așează peste o singură rolă de imprimare, oferind posibilitatea de a crea copii.
Gravură
Este un sistem de imprimare directă bazat pe utilizarea cilindrilor rotativi. Spre deosebire de flexografie, zonele care urmează să fie imprimate arată ca niște gravuri în relief redus, care sunt cernite în interior. Pentru utilizarea culorilor, există mai mulți cilindri rotativi, fiecare cu un pigment diferit, astfel încât, atunci când intră în contact cu suprafața, acestea sunt imprimate sub presiune.
CELE MAI POPULARE TEHNICI DE IMPRIMARE
LITHOGRAFIE
Principiul litografiei este reacția chimică dintre apă și culoare, dar și faptul că zonele albe și cele care urmează să fie imprimate sunt la același nivel. Calcarul poros este, de asemenea, implicat în acest proces.
Acesta este desenat cu ajutorul unui creion de grăsime și apoi este înmuiat în apă. Secțiunile care nu au fost trecute cu creionul absorb o cantitate minimă de apă, în timp ce secțiunile marcate resping apa, motiv pentru care sunt vulnerabile la absorbția cernelii și, atunci când sunt presate de presă, cerneala poate fi transferată pe hârtie. Litografia color este similară, dar are totuși variațiile sale.
OFFSET
Aceasta este una dintre cele mai cunoscute și mai utilizate tehnici de imprimare , mai ales când vine vorba de tiraje mari. Metoda funcționează cu cilindri și role, prin urmare, este un tip de imprimare indirectă, în care imaginea este transferată de pe suprafața litografică pe hârtie sau plastic. Pentru a realiza acest lucru, se folosește o suprafață sau o pătură de cauciuc, în timp ce placa este umezită cu apă și apoi se aplică cerneala, obținându-se astfel rezultatul final,
Tipărirea offset derivată din litografie, schimbând utilizarea pietrei pentru o placă metalizată, pe care se reproduc imagini și grafică. Având în vedere caracterul practic al acestei metode, astăzi, tipărirea offset este sistemul prin excelență pentru realizarea de tiraje mari.
Litografia offset modernă
Am ajuns la varianta îmbunătățită a ambelor tehnici (litografie și offset), în care suprafețele de piatră au fost schimbate cu plăci de plastic, oțel inoxidabil și aluminiu, ceea ce permite economii în ceea ce privește producția.
Plăcile sunt acoperite cu material fotosensibil. Atunci când intră în contact cu o lumină intensă, acestea suferă o reacție solubilă, dând posibilitatea de a transfera o imagine pe un film pozitiv sau negativ, astfel încât acestea să fie imprimate pe suprafața plăcii
Aceasta este o tehnică de imprimare îmbunătățită și utilizată pe scară largă, obținându-se rezultate excelente în reviste, ziare, produse de ambalare, broșuri, buletine informative și alte exemplare.
CELE MAI INOVATOARE TEHNICI DE IMPRIMARE
PROCESE DE IMPRIMARE ELECTRONICĂ
Implementarea tipăririi electronice a deschis posibilitatea de a face procesele mult mai agile și de a economisi costurile de producție și de întreținere a mașinilor mari. Deși rezultatele pot fi mai bune, există o limitare și anume numărul de exemplare care poate fi realizat prin faptul că nu se dispune de seturi mari de plăci.
Odată cu utilizarea computerelor în anii ’80, tipărirea a devenit mult mai ușoară, deoarece utilizatorul obișnuit a avut posibilitatea de a stoca și edita fișiere care să fie tipărite de câte ori dorește, schimbând în mare măsură tehnicile de tipărire.
Imprimarea digitală sau electrofotografică
Cu imprimantele laser a fost implementată o nouă tehnică de imprimare, deoarece calitatea imaginii este un spectacol! Singurul dezavantaj este că este un proces lent, mai ales atunci când doriți să lucrați cu o imagine la scară mare.
Operațiunea folosește o suprafață de bază, ca majoritatea tehnicilor, deși în acest caz se folosește o substanță precum seleniul sau cadmiul (fotoconductoare) care, atunci când se află într-un mediu întunecat, generează electricitate statică și acționează ca un izolator, astfel încât atunci când laserul este prezent, își pierd sarcina și permit activarea tonerului care va fi imprimat pe plastic sau hârtie.
Imprimare cu jet de cerneală
În acest caz, imprimantele utilizate își bazează funcționarea pe injectoare de cerneală, putând imprima imagini rapid și de înaltă calitate. Fiind mai avansate, acestea funcționează în paralel cu un calculator de la care se programează instrucțiunile sau parametrii de imprimare. Cu siguranță ați folosit-o!
IMPRIMAREA MICROCAPSULELOR
Pentru acest tip de imprimare este necesară o hârtie specială, caracterizată prin prezența a milioane de capsule microscopice, încărcate cu coloranți lichizi în interior.
Atunci când o imagine este expusă la lumină intensă, aceste particule sunt activate, întărind cerneala din interior. Pentru a finaliza procesul, niște role de oțel presează imaginea pe care am plasat-o pe o altă hârtie care are rol de suport și unde coloranții au fost reproduse, dar nu s-au întărit, de aceea se caracterizează prin faptul că are culori destul de vii, clare, luminoase și de înaltă calitate.
IMPRIMAREA PRIN SUBLIMARE TERMICĂ ȘI IMPRIMAREA PRIN TRANSFER DE CEARĂ
Sublimare
Sublimarea, sau sublimarea, este fără îndoială una dintre cele mai populare tehnici de imprimare, deși atât de recentă în implementarea sa, chiar și așa, se încadrează în acest tip de tehnici bazate pe senzația termică. În acest caz, este nevoie de căldură pentru a realiza transferul de cerneală pe materiale precum hârtia, plasticul sau pânza. Procesul în sine este lent, deoarece este necesar să se aplice câte o culoare pe rând, folosind o bandă care funcționează ca un panou de culori.
Ștampilarea la cald
Această tehnică de imprimare și ștampilare numită ștampilare poate fi Hot Stamping și Cold Stamping. Ea constă în transferul unei imagini cu ajutorul unui suport metalic supus la căldură sau la temperaturi ridicate. Fiind o metodă de transfer termic, este compatibilă atât cu mașinile vechi, cât și cu cele noi, dar numai pentru tiraje mici.
Ștampilarea la rece
Această tehnică de imprimare sau de ștampilare este asemănătoare cu cea precedentă, mai ales în ceea ce privește manipularea unei folii, diferența constă în faptul că se bazează pe manipularea materialelor termoplastice, care acționează în prezența frigului sau a temperaturilor scăzute.
Tampografie
În acest caz vorbim despre un suport plastic sau metalic, acoperit cu o emulsie fotosensibilă, unde imaginea este gravată printr-un procedeu chimic, formând o gravură, această placă este acoperită cu cerneală și măturată de o lamă. Ulterior, un tampon de silicon apasă pe placa de gravură colectând cerneala de gravură și transportând-o pe piesa care urmează să fie imprimată prin contact.
IMPRIMAREA 3D
Imprimarea 3D este cea mai nouă tehnică de imprimare. Ea constă într-un grup de imprimante prin adiție capabile să dea profunzime unui obiect făcându-l tridimensional, asta datorită faptului că poate imprima în succesiune de straturi în suprapunere.
Cu acest tip de imprimare este posibil să se treacă de la o imagine digitală la materializarea unor obiecte fizice. imprimantele 3D dispun de o tehnologie capabilă să suprapună numărul exact de straturi pentru a obține o replică perfectă și reală a unei imagini plane.
Procesul începe cu un software specializat de imprimare, programat să genereze foi sau straturi subțiri, care se vor deplasa pe o bază și se vor lucra în plastic, până când se obține figura tridimensională.